Atat de multa lume care este singura pe lumea asta… iar la toata multimea asta de oameni, mai adaugam o multime care se afla langa o persoana care nu le da fiori. Poate au ajuns cu acea persoana de gura prietenilor sau a familiei.. “ca deh…e fata cuminte la locul ei” sau “este baiat de casa si istet”. Multimea de pe urma este cea a oamenilor “singuri in doi”.
De ce ne este atat de greu sa ne gasim o persoana potrivita pentru sufletul nostru?! Ca doar nu s-au sfarsit femeile, iar barbati singuri - isteti si bogati si devreme acasa sunt o gramada. Si totusi suntem singuri?!
E foarte usor sa gasim totusi relatii de consum. Relatii pentru alungarea singuratatii, dar nu pentru atragerea fericirii. Relatii pentru interese materiale sau sexuale sunt usor de gasit. Relatii de dragul de a nu mai fi batuti la cap de cei din jur ca suntem singuri.
O colega de munca ma intreba in felul urmator:
” Nu inteleg de ce nu ai si tu o relatie normala! Fete in jurul tau care ar fi interesate ai putea gasi, dar tu nu vrei pur si simplu.”
I-am raspuns ca “Pentru a avea o relatie normala trebuie sa gasesc acea fata anormala care sa-mi mearga la inima si la suflet”.
Revenind la intrebarea ” de ce suntem singuri?!”, voi mentiona urmatorul lucru:
” Ne dorim mult sa gasim acea persoana care sa ne intrige, sa ne provoace si sa ne enerveze. Sa SIMTIM ceva langa persoana de langa noi, ceva puternic, neliniste, dorinta. Sa vrem sa o avem langa noi, sa o sarutam si sa facem dragoste cu ea cum nu am mai facut vreodata. Sa ne putem deschide sufletul cum nu reusim nici cu cei mai buni prieteni sau cu parintii. Deseori nu reusim sa ne deschidem sufletul nici cu noi insine. Insa, toate lucrurile care ni le dorim si la care visam, ne sperie teribil; si asta pentru ca ne-am obisnuit sa fim singuri sau sa mai agaztam asa de amuzament un fraierica sau o fraierica.
Ne-am obisnuit sa stam cu prietenii care ne spun ca noi meritam mai mult si ca va veni si randul nostru, dar la dracu daca mai vine?! Ne-am obisnuit doar sa traim cu gandul frumos ca o data vom da de o persoana asa cum ne-o dorim.
Si tocmai ca ne-am obisnuit sa traim cu o dorinta, ajungem sa ne speriem daca am putea primi ceea ce ne dorim sau sustinem doar.”
…fugim… dar unde? fugim de persoana care ne-ar putea completa sau fugim de noi insine in comoditatea data de a convietui cu propria persoana?! Am ajuns in momentul in care ne dorim sa fim stapani pe orice situatie si sa nu ne pierdem capul in nori? DE CE? Pentru ca s-ar putea sa cadem si sa ne doara? In viata oamenii cad pentru a invata sa se ridice. In viata ar trebui sa profitam de faptul ca putem oferi ce avem noi mai special acelei persoane care ne face sa o luam razna, sa ne comportam ca niste copii, prosteste dar dulce. Acea persoana care ne face sa nu ne recunoastem si sa nu stim ce naiba se intampla cu noi… daca o aceptam langa noi, am deveni vulnerabili si dependenti.
De cand ma stiu mi-am dorit independenta, dar cand te am alaturi sau doar cand esti in gandul meu…. imi place sa stiu ca nu mai detin acel control comod si ca risc sa devin dependent…. dependent de tine, de parfumul tau, de rasul tau si de fastacelile tale cand incerc sa te privesc cuceritor… doar doar vei uita de “dulcea siguranta” ce te inconjoara si te-ai lasa dusa de val.
Dorinta mea pentru anul 2008 este SA SIMT. A SIMTI bate orice ratiune si ne poate face sa ne simtim stapanii lumii.
Daca inima mea bate inseamna ca exist.
Dar daca inima mea bate cu putere cand te vad sau iti vorbesc atunci inseamna ca existenta mea capata un sens si un scop.
Scrierea numarul 1 din ciclul “Dulce-Amarui”.
Lumea comenteaza...