Despartirile dor ca dracu. Fie ca se intampla in viata reala sau in virtual, despartirile au fost, sunt si vor fi mereu dureroase.
Despartirile totusi reusesc sa scoata la suprafata noi laturi ale personalitatii noastre. Despartirea in sine sa fie de vina sau durerea ce vine la pachet cu despartirea?
Despartirile ne doboara, ne culca la pamant… zile, luni sau chiar ani ne transforma intr-o simpla masa vie, ce vegeteaza si face diverse lucruri automat, nu traieste.
Insa tot despartirile sunt cele ce ne motiveaza si ne fac sa fim mai buni, sa ne dorim mai mult, sa vrem ALTceva… sa fim ALTfel. In urma despartirilor ajungem sa ne redefinim sau mai bine zis sa descoperim trasaturi ale propriei fiinte ce le simteam a fi acolo….dar nu puteam sa intelegem ca acele caracteristici ne definesc chiar daca nu lasam sa fie vazute de cei din jurul nostru.
Intr-o relatie ajungem deseori sa ne autocenzuram sau sa ne negam diverse aspecte ale personalitatii noastre. Aceasta autocenzurare este necesara si benefica pana in punctul in care negam propria fiinta. In final, despartirea poate sa fie refularea personalitatii noastre fata de noi insine si nicidecum fata de partener.
Oricare ar fi cauzele despartirilor sau scopurile acestora…. despartirile dor ca dracu!
Pentru a contrabalansa putem spune ca: “Orice sfarsit reprezinta un nou inceput”.
P.S. Daca toate despartirile sunt dureroase, din pacate nu toate inceputurile sunt frumoase.
Little Red Devil
Lumea comenteaza...